In timp ce Bradut posta despre orasul lacustru din Sandakan, eu vizitam celebrul cartier din Bucuresti. La revenire, am avut proasta inspiratie sa deschid imediat blogul lui Florescu, sa vad ce a mai scris. Astfel, mi-am scris si eu postul, intr-o ireala stare de contrast si va invit sa le cititi doar impreuna.
Acest post il gasiti si pe Bradut Florescu
Desi locuiesc de 35 de ani in Bucuresti abia azi am ajuns a treia oara in Dragonul Rosu. E un loc aproape turistic, pe care putini oameni care viziteaza Bucurestiul il aprofundeaza. Este un oras-in-oras si in plina dezvoltare, cu reguli separate, cu triade rezbunatoare si povesti de dragoste. Azi m-a dus Bogdan acolo, dupa ce i-am spus ca nu gasesc lustre la turcii mei din colt. In Draggonul Rosu se gaseste orice. Astia fabrica orice, sip e mama, daca s-ar vinde, ar face-o). Mii de oameni traiesc zilnic intre 5 AM si 2 PM in acest loc. Majoritatea sunt chinezi si au magazine cu chinezisme, mai toate aceleasi, oricunde intorci capul: pufoaice, chiloti, rochii cu paiete, papusi “Barbie”, cuverturi de pat cu modele florale si pantofi din plastic, iar restul sunt romani in transit, la cumparaturi de chinezisme, en-grosisti care apoi iti vind marfa de 3 ori mai scump in magazinele din centru. Viata aici incepe devreme si se termina cam pe la vremea la care tu te pregatesti sa iei prinzul in vreo circiuma. In urma lor, tot acest oras ramine doar asfalt si cartoane de la miile de ambalaje care se desfac si refac zilnic. Prin curtea acestui oras trece trenul. Si tu trebuie sa treci calea ferata de 2 ori daca vrei sa te duci la poarta 5, 6 sau 7, nou construite. Si linia ferata e chiar electrificata si functionala.
Doamne, ce loc si ce oameni intre 5 si 2.....
Vedeti fotografiile….
PS=fotografii un am, ca un am avut inspiratia sa fac, nestiind ca vei scrie articolul meu despre Dragonul Rosu.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu