Kukicha
Este un ceai lipsit de teină, cu un gust delicat.
Bancha
Bancha
Acest tip de ceai conţine foarte puţină teină, de altfel bancha semnifică lejer, uşor. Este cunoscut şi ca „ceai de trei ani”. Este un ceai deteinat natural, lipsit de orice fel de coloranţi sau produşi chimici şi provine din frunzele mai groase culese la a doua sau la a treia recoltă. Infuzia este de un verde închis.
Genmaicha
Genmaicha
Ceai japonez obţinut prin amestecarea ceaiului bancha cu orez şi boabe de porumb copt.
Gyokuro: Este varietatea de ceai cea mai apreciată în Japonia. În traducere înseamnă „roua preţioasă”. Frunzele, ascuţite, de o culoare verde-albastrie ca acele de pin, dau o infuzie de o culoare galben-verzuie.
Hojicha
Gyokuro: Este varietatea de ceai cea mai apreciată în Japonia. În traducere înseamnă „roua preţioasă”. Frunzele, ascuţite, de o culoare verde-albastrie ca acele de pin, dau o infuzie de o culoare galben-verzuie.
Hojicha
Este vorba de frunze de ceai uşor torefiate, ceea ce le amplifică aroma.
MatchaCeai folosit în ceremonia ceaiului, în Japonia. Matcha se obţine astfel: frunzele după ce au fost uscate, zdrobite cu pietre de moară devin o pudră verde, solubilă în apă. Aceasta pudră de ceai este de culoarea verde deschis, cu reflexe pale. Pentru a-l prepara se pune 1 gram într-o ceaşcă de apă la 60 de grade şi se agită cu un beţisor până la apariţia unei spume verzi, translucide. Băutura obţinută, destul de închisă la culoare şi în special tare în teina, este uşor amară, având o aromă proaspătă care aminteşte de vegetaţia umedă de pădure. Este extrem de sănătos, are proprietăţi antioxidante şi previne apariţia cancerului de colon sau stomac. Există varietăţi diferite de ceai verde, în funcţie de zona în care a fost cultivat. Ceaiul verde poate fi preparat şi direct din frunze, în afara ceremoniei ceaiului.
Sencha
Este cel mai cunoscut ceai japonez, reprezentând 80% din producţia japoneză.
Tenko
Tenko
Este un ceai-trufanda din prima recoltă, supranumit şi „parfum ceresc”.
sursa aici