Dragonul Rosu si Sandakan Water Village

In timp ce Bradut posta despre orasul lacustru din Sandakan, eu vizitam celebrul cartier din Bucuresti. La revenire, am avut proasta inspiratie sa deschid imediat blogul lui Florescu, sa vad ce a mai scris. Astfel, mi-am scris si eu postul, intr-o ireala stare de contrast si va invit sa le cititi doar impreuna.
Acest post il gasiti si pe Bradut Florescu

Desi locuiesc de 35 de ani in Bucuresti abia azi am ajuns a treia oara in Dragonul Rosu. E un loc aproape turistic, pe care putini oameni care viziteaza Bucurestiul il aprofundeaza. Este un oras-in-oras si in plina dezvoltare, cu reguli separate, cu triade rezbunatoare si povesti de dragoste. Azi m-a dus Bogdan acolo, dupa ce i-am spus ca nu gasesc lustre la turcii mei din colt. In Draggonul Rosu se gaseste orice. Astia fabrica orice, sip e mama, daca s-ar vinde, ar face-o). Mii de oameni traiesc zilnic intre 5 AM si 2 PM in acest loc. Majoritatea sunt chinezi si au magazine cu chinezisme, mai toate aceleasi, oricunde intorci capul: pufoaice, chiloti, rochii cu paiete, papusi “Barbie”, cuverturi de pat cu modele florale si pantofi din plastic, iar restul sunt romani in transit, la cumparaturi de chinezisme, en-grosisti care apoi iti vind marfa de 3 ori mai scump in magazinele din centru. Viata aici incepe devreme si se termina cam pe la vremea la care tu te pregatesti sa iei prinzul in vreo circiuma. In urma lor, tot acest oras ramine doar asfalt si cartoane de la miile de ambalaje care se desfac si refac zilnic. Prin curtea acestui oras trece trenul. Si tu trebuie sa treci calea ferata de 2 ori daca vrei sa te duci la poarta 5, 6 sau 7, nou construite. Si linia ferata e chiar electrificata si functionala.
Doamne, ce loc si ce oameni intre 5 si 2.....
Vedeti fotografiile….
PS=fotografii un am, ca un am avut inspiratia sa fac, nestiind ca vei scrie articolul meu despre Dragonul Rosu.....

ultra marin de alt sezon

...o fata pe care soarele si marea o iubesc...

Shangri-La

Departe de vreo judecata de valoare, Shambala este un tarim care ar prinde bine fiecaruia sa fie aproape de suflet. E ca intoarcerea acasa dupa o saptamina groaznica la serviciu sau capul pus in poala bunicii in semn de afectiune si recunostinta.

Shangri-La sau Agharta (poate fi tarimul al de dincolo), despre Shambala s-a scris si vorbit. Nu mult, pentru ca este ceva sacru. Ai voie sa spui cit este ok, restul, asteapta relevarea la momentul oportun.

Sunt oameni care au descris drumul pina acolo, portile din ceruri care se deschid, muntii care dau ceata in laturi si lasa sa straluceasca marele oras al lumii, regatul iluminarii, acolo unde se stringe intreaga invatatura a lumii.

Sunt alti initiati care au pictat-o, zugravind-o in cele mai frumoase culori.
Cert este ca un poti lua trenul pina acolo, ca un au bilet pentru Shambala la ghiseu.
DESI, poti citi cartile si poate tu gasesti drumul...