What is zazen?

It is sitting meditation in the traditional lotus posture, which has been practiced by human beings since prehistory. Zazen is neither a theory, nor an idea, nor some kind of knowledge to be grasped by the brain. It is only a practice which completely modifies our own mind. It is to be linked to the whole universe. In 1967 Master Taisen Deshimaru, disciple and successor of the great master Kodo Sawaki, brought to Europe the practice of zazen, thus planting the original seed in a new ground.

Zazen and Buddhism
Buddhism itself is a fruit of zazen.Legend says that before Shakyamuni Buddha there were seven Buddhas; buddhism refers thus back to a time period before its own existence.Indeed, the zazen posture goes back to the dawn of time and numerous archeological vestiges are there to testify to it (see zen and prehistory), it is a basic treasure of humankind. Historical buddhism was born from the zazen of Buddha 2500 years ago and has been transmitted from masters to disciples from this time throughout the world without interruption.

Magicianul

Pentru oricine crede in viata sa reala, un extras dintr-o carte ca o viata:
PRINTUL SI MAGICIANUL

A fost odata un tinar print care credea in toate lucrurile in afara de trei. Nu credea in printese, nu credea in insule, nu credea in Dumnezeu. Imparatul, tatal sau, ii spusese ca aceste lucruri nu exista. Si cum nu erau nici printese, nici insule si nici vreun semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui sau, tinarul print ii dadu crezare.
Dar intr-o zi, tinarul print fugi din palat si ajunse in imparatia vecina. Aici, spre uimirea sa, vazu insule in largul coastelor si pe aceste insule niste fapturi stranii si tulburatoare carora nu indrazni sa le dea un nume. In timp ce cauta o barca pe mal, un barbat imbracat in haine de seara se apropie de el.
-Insulele de acolo sint adevarate? intreba tinarul print.
-Bineinteles ca sint insule adevarate, raspunse barbatul in haine de seara.
-Si fapturile acelea stranii si tulburatoare?
-Sint toate printese adevarate si autentice.
-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu! striga printul.
-Eu sint Dumnezeu, raspunse omul in haine de seara inclinindu-se usor.

Tinarul print se intoarse spre casa cit putu mai repede.
-Iata-te inapoi, deci, ii zise imparatul.
-Am vazut insule, am vazut printese, l-am vazut pe Dumnezeu, ii raspunse printul, cu repros in glas.
Imparatul ramase impasibil.
- Nu exista nici insule adevarate, nici printese adevarate si nici Dumnezeu adevarat nu exista.
-Dar am vazut cu ochii mei!
-Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu.
-Dumnezeu era in haine de seara.
-Avea minecile hainei suflecate?
Printul isi aduse aminte ca asa erau. Imparatul zimbi.
-E un costum de magician. Ai fost pacalit.

Auzind acestea, printul pleca din nou in imparatia vecina si se duse pe acelasi mal unde ii iesi din nou in cale omul in haine de seara.- Imparatul, tatal meu, mi-a spus cine esti, zise printul indignat. Data trecuta m ai pacalit, dar nu se va mai intimpla. Acum stiu ca insulele nu sint reale, pentru ca tu nu esti decit un magician.
Omul in tinuta de seara zimbi.
-Nu eu te pacalesc, baiete. In imparatia tatalui tau exista multe insule si multe printese dar tatal tau te tine sub vraja lui si nu le poti vedea.
Printul se intoarse acasa ginditor. Cind il vazu pe imparat, se uita drept in ochii lui.
-Tata, e adevarat ca nu esti imparat, ci doar un magician?
Imparatul zimbi si isi sufleca minecile.
-Da, fiule, sint magician.
-Atunci, barbatul de pe mal era Dumnezeu.
-Barbatul de pe mal era doar un alt magician.
-Trebuie sa cunosc adevarul adevarat, adevarul de dincolo de magie.
-Nu exista adevar dincolo de magie, raspunse imparatul.
Printul fu cuprins de tristete si zise:
- Am sa ma omor.

Prin farmecele sale, imparatul chema moartea sa vina. Moartea aparu in usa si ii facu semn printului sa vina cu ea. Printul se infioara. Isi aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale si de printesele ireale, ireale dar frumoase.
- Prea bine, zise. Voi putea indura totul.
- Vezi, fiule, zise imparatul, acum esti si tu magician.

(john fowles)

Cind Dumnezeu are prea multe nume, se incurca in ele.../proza

“Prietene, trebuie sa iti spun ca sintem bine, sanatosi. Ma gindeam de mult sa iti scriu, dar vremurile sint grele si noi, aici , ne luptam sa punem de-o intretinere sau o ciorba mai gustoasa. Cosmina intreba mai tot timpul de unchiul Tavi si ma tot indeamna la joaca, asa cum faceai dumneata, cind o luai in circa si va prosteati de ridea tot cartierul. Pe la noi lucrurile stau binisor! Oana tocmai ce a strins firimiturile de la masa de prinz si ne asezaram la o cicoare printre rufele de le-a pus la atirnat. Cred ca in iarna asta o sa punem de-o parte ceva arginti ca sa inchidem si veranda. Vara e frumos, ca ne mai trec clipele urite, dar iarna, bate crivatul si Arabella, cum umbla despuiata mai tot timpul, prinde a stranuta cind ti-e lumea mai draga! Si leacurile costa, doar stii asta.
Oana sta destul de bine cu sanatatea, desi a mai trecut prin rastimuri pe la spital ca sa isi mai faca ceva anlize. Nu ies tocmai bune mereu si doctoru i-a recomandat sa se duca la bai. Zice el ca “trebuie sa se relaxeze”! Crede ca de aici nu poate fata si ea ca muierea. Deh, ce sa-I faci si cu intelectualii din vremurile astea… Vorbesc mult de nu-ntelegi nimic din ce spun, si duminica coboara in oras ca sa se plimbe pe la librarii, ca sa isi cumpere vreo buche, nou aparuta. Tii minte, pe vremea cind eram impreuna la Cluj, duminicile… ce frumoase erau ele! Jucam table in gradina botanica si spritul de pe inserat, cit sa ne mai primeasca in casa coana mare…Da' aduce bani in casa, nu sint multi, cit sa ne descurcam.
Noroc cu Cosmina, ca stie sa se dramuiasca la fiecare legatura de patrunjel, ca altfel ne-ar fi fost mai greu. Tare firava e fetita asta, dar are graiul ma-sii si vointa lui taica-sau.
Dumneata cum stai ca sanatatea? Mai pui prijnit la umarul drept? La doftorul de ochi te duci asa cum te invata mamaie, din luna in luna? Ai mai crescut si tu, si poate ai mai de grija cu dumneata.
Arabella e mai sloboda ca oricind. De pe vremea cind erai cu noi, a crescut fata, muierusca in toata regula e acuma! Sta in oglinda cit ii ziua de lunga, si la inserare da cu tavalugul prin toata casa, cit sa nu mai gasim scaun de sta dupa ce pleaca. N-a reusit ma-sa cu ea, prea e sfirleaza. Parfumul curge cam mult pe ea si are straie pe care nu stiu cine le-ar purta, ca pe la noi, nu am vazut asa ceva.. Vrura-m sa o dam la ceva scoala mai stricta, dar maica Stareta nu o putut sa o primeasca. Sa nu crezi, ne duseram cu niscaiva bucate, taiaram un porc din cei ce-I cunosti, facuram asa cum matale ne-ai invatat, dar fata asta are pe diavolu' in ea. Ptiu-ptiu! Scuipa si mata, sa nu se prinda, ca mare forta are raul asta!
Acum, sare capra prin camera si trage de sora-sa s-o ia de la cratita sa-I spuna ca nu stiu cine a cautat-o. Deh, mare imparteala facu si Dumnezeu cu fetele astea ale mele!”