umor budist 2

Walking on water
Three monks decided to practise meditation together. they sat by the side of a lake and closed their eyes in concentration. Then suddenly, the first one stood up and said, "I forgot my mat." He steeped miraculously onto the water in front of him and walked across the lake to their hut on the other side.
When he returned, the second monk stood up and said, "I forgot to put my the other underwear to dry." He too walked calmly across the water and returned the same way. The third monk watched the first two carefully in what he decided must be the test of his own abilities. "Is your learning so superior to mine? I too can match any feat you two can perform," he declared loudly and rushed to the water's edge to walk across it. He promptly fell into the deep water.
Undeterred, the yogi climbed out of the water and tried again, only to sink into the water. Yet again he climbed out and yet again he tried, each time sinking into the water. This went on for some time as the other two monks watched.
After a while, the second monk turned to the first and said, "Do you think we should tell him where the stones are?"
(Contributed by Byrd Chong)

Naşterea într-o iesle, între un măgar şi un bou...

imagine de pe www.morguefile.com

Pentru unii, Cristos este deja născut. Pentru alţii, se va naşte anul viitor. Pentru alţii, în următorul... Şi pentru alţii, peste câteva secole. Totul este în pregătirea condiţiilor. De aceea vă spuneam că este foarte important a pregăti venirea Crăciunului.

Am sa postez destul de multe lucruri despre Craciun, acum ca am unde... Este o sarbatoare asupra careia as vrea sa ma aplec mai cu sfintenie si sa o studiez mai indeaproape, mai ales ca am si gasit o carte interesanta. OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV/CRĂCIUNUL, o conferinţă improvizată la Sevresin 25 decembrie 1958. Fiinta aceasta interesanta a scris mai multe carti cu care ma imprietenesc in ultima vreme iar cea despre Craciun, pare a fi venita la moment oportun.

Si, iata cum deschide a sa carte Aivanhov:

În natură, Cristos se naşte în fiecare an pe 25 decembrie, la miezul nopţii. Noaptea de 25 decembrie este noaptea cea mai lungă. Plecând de aici, nopţile se micşorează şi zilele se măresc. Este mai multă lumină, mai multă căldură, mai multă viaţă. Şi aceasta se reflectă asupra tuturor creaturilor. Voi lăsa la o parte problema dacă Iisus s-a născut cu adevărat la această dată sau nu, dar, la 25 decembrie are loc în natură naşterea principiului Cristic, adică al acestei vieţi, acestei lumini, acestei călduri care vo transforma totul. În acel moment, în Cer, de asemenea, se sărbătoreşte aceasta: îngerii cântă şi toţi Marii Maeştrii şi Iniţiaţi se reunesc în rugăciune, pentru a omagia Eternul şi a sărbători naşterea lui Cristos, care se naşte cu adevărat în Univers.
Şi mulţimea unde se află atunci? În cabarete, baruri şi cârciumi, unde mănâncă, bea, chefuieşte pentru a sărbători naşterea lui Iisus. Ce mentalitate! Şi ceea ce este uimitor, chiar oamenii inteligenţi cred că aşa trebuie sărbătorit Crăciunul. În loc de a fi conştient de importanţa unui eveniment care nu se produce decât o singură dată pe an, când toată natura este atentă să pregătească o viaţă nouă, omul are capul aiurea. De aceea nu primeşte nimic, din contră, pierde graţia şi dragostea Cerului. Ei da, ce vreţi voi ca Cerul să dea unei fiinţe care nu este sensibilă nici la această lumină, nici la aceşti curenţi divini, şi care îşi petrece Crăciunul sub masă, cu o sticlă, şi mâine va zace pe un pat de spital? Astăzi mulţi vor ajunge în spitale pentru că nu au ştiut să reziste tentaţiilor. Cunoaşteţi povestea. Un om îşi invită prietenul:”Ascultă, îi spune prietenul, luni sunt invitat undeva, marţi voi fi deja la pat...,miercuri sunt în altă parte, joi la pat, hai să ne întâlnim vineri”. Vedeţi cum se cunoşteau! Numai Iniţiaţii se pregătesc, pentru că ştiu ce se petrece sus. Ei încearcă să nu-şi piardă timpul în preocupări obişnuite, pentru a nu se demagnetiza, pentru a nu se degrada. Şi în acelaşi fel în care Cristos se naşte în lume sub formă de lumină, căldură, viaţă, ei pregătesc condiţiile naşterii copilului divin în ei înşişi.