Bunul calator nu lasa urme.
Bunul orator nu se pierde în discutii.
Cel ce evalueaza lucrurile nu se pierde în calcule.
Usii încuiate bine nu-i trebuiesc mai multe încuietori.
Legând ceva bine cu o funie,
Alte funii nu mai sunt necesare.
Înteleptul îi ajuta pe toti prin prezenta sa.
Toate lucrurile din jurul sau sunt la locul lor.
Fiind în lumina nimic nu se pierde.
Cel ce e bun învata pe cel rau prin exemplu bun,
Cel ce e rau învata pe cel bun prin exemplu rau,
Cei ce nu pretuiesc pe Întelept si-a lui învatatura,
Traiesc himere, amarnic se înseala,
Desi poate au educatie aleasa.
Dar Înteleptul e subtil în tot ce face.
Lao-Tzu -
3 comentarii:
Ma regasesc in educatia taoista mult mai mult decat in atmosfera agitata, precipitata, declarativa a teoriilor occidentale. Si imi place mult blogul tau. Te-ai gandit sa infiintezi o biblioteca, eu as vrea sa citesc multe carti de-ale tale.. :)
...da...la asta m-am gindit! Mi-am dat seama ca judecatile mele de valoare nu intereseaza pe nimeni. Si daca inchid ochii si percep mai bine interiorul meu, nici macar pe MINE nu ma intereseaza judecatile mele de valoare.
Astfel, am decis ca sunt suficienti cei care au scris despre viata in aceasta lume si au emis teorii, pareri si aburi. Timp sa avem, ca sa ii citim pe toti!
Si la ce rost sa mai scriu si eu ceva ce-mi trece prin tartacutza, cind totul, dar absolut TOTUL, se va fi scris deja? Mai bine invat sa simt...
Gratie si multumesc asemenea!
...Cand am cumparat primele carti de yoga de la anticariat, le-am strans in maini si pana acasa nu le-am dat drumul. Carti pe care nu le mai vezi nicaieri, carti a caror exemplar poate il mai am doar eu...
Intr-o zi, i-am vazut pe cei din jur, suparati, deprimati, obositi...si m-am simtit egoista. M-am dus acasa, am luat cateva carti, le-am dus la un xerox si am facut copii dupa ele. Dar cui sa le dau mai intai si intai?? As fi vrut sa la dau la toti cei din jur, dar nu aveam decat o copie...Cui? Cui sa le dau? M-am intrebat toata ziua...Seara am plecat acasa cu cartile pe bancheta din spate a masinii...A doua zi le-am dat la o tanara fata. Am mai facut o copie. Si le-am dat si acestea la un tanar baiat. Si le-am zis ca daca mai vor, sa-mi ceara, ca mai am, multe, multe astfel de carti...
Un timp am asteptat sa ma sune unul dintre cei doi tineri. Sa le fac copii si la alte carti...Nu-i costa nimic, doar sa-mi spuna ca mai vor...
A trecut mult timp de atunci, si nici unul dintre cei doi tineri nu m-au sunat sa-mi ceara carti. Ne-am intalnit de cateva ori, dar n-au spus nimic de alte carti...
Si-am inteles atunci de ce trebuie sa bati ca sa ti se deschida si sa ceri ca sa ti se dea...
Trimiteți un comentariu