“Prietene, trebuie sa iti spun ca sintem bine, sanatosi. Ma gindeam de mult sa iti scriu, dar vremurile sint grele si noi, aici , ne luptam sa punem de-o intretinere sau o ciorba mai gustoasa. Cosmina intreba mai tot timpul de unchiul Tavi si ma tot indeamna la joaca, asa cum faceai dumneata, cind o luai in circa si va prosteati de ridea tot cartierul. Pe la noi lucrurile stau binisor! Oana tocmai ce a strins firimiturile de la masa de prinz si ne asezaram la o cicoare printre rufele de le-a pus la atirnat. Cred ca in iarna asta o sa punem de-o parte ceva arginti ca sa inchidem si veranda. Vara e frumos, ca ne mai trec clipele urite, dar iarna, bate crivatul si Arabella, cum umbla despuiata mai tot timpul, prinde a stranuta cind ti-e lumea mai draga! Si leacurile costa, doar stii asta.
Oana sta destul de bine cu sanatatea, desi a mai trecut prin rastimuri pe la spital ca sa isi mai faca ceva anlize. Nu ies tocmai bune mereu si doctoru i-a recomandat sa se duca la bai. Zice el ca “trebuie sa se relaxeze”! Crede ca de aici nu poate fata si ea ca muierea. Deh, ce sa-I faci si cu intelectualii din vremurile astea… Vorbesc mult de nu-ntelegi nimic din ce spun, si duminica coboara in oras ca sa se plimbe pe la librarii, ca sa isi cumpere vreo buche, nou aparuta. Tii minte, pe vremea cind eram impreuna la Cluj, duminicile… ce frumoase erau ele! Jucam table in gradina botanica si spritul de pe inserat, cit sa ne mai primeasca in casa coana mare…Da' aduce bani in casa, nu sint multi, cit sa ne descurcam.
Noroc cu Cosmina, ca stie sa se dramuiasca la fiecare legatura de patrunjel, ca altfel ne-ar fi fost mai greu. Tare firava e fetita asta, dar are graiul ma-sii si vointa lui taica-sau.
Dumneata cum stai ca sanatatea? Mai pui prijnit la umarul drept? La doftorul de ochi te duci asa cum te invata mamaie, din luna in luna? Ai mai crescut si tu, si poate ai mai de grija cu dumneata.
Arabella e mai sloboda ca oricind. De pe vremea cind erai cu noi, a crescut fata, muierusca in toata regula e acuma! Sta in oglinda cit ii ziua de lunga, si la inserare da cu tavalugul prin toata casa, cit sa nu mai gasim scaun de sta dupa ce pleaca. N-a reusit ma-sa cu ea, prea e sfirleaza. Parfumul curge cam mult pe ea si are straie pe care nu stiu cine le-ar purta, ca pe la noi, nu am vazut asa ceva.. Vrura-m sa o dam la ceva scoala mai stricta, dar maica Stareta nu o putut sa o primeasca. Sa nu crezi, ne duseram cu niscaiva bucate, taiaram un porc din cei ce-I cunosti, facuram asa cum matale ne-ai invatat, dar fata asta are pe diavolu' in ea. Ptiu-ptiu! Scuipa si mata, sa nu se prinda, ca mare forta are raul asta!
Acum, sare capra prin camera si trage de sora-sa s-o ia de la cratita sa-I spuna ca nu stiu cine a cautat-o. Deh, mare imparteala facu si Dumnezeu cu fetele astea ale mele!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu