You've gotta.....
luni, februarie 16
marți, februarie 10
Sunt un pacatos, parinte!!!
Vine-Arvinte, cam sfios
Si se roaga: - Fie-ti mila
De un suflet pacatos!!
Cind tot omul e smerit
Si posteste cu-ndurare
Uite, am pacatuit !
-Nu prea sfinte! Fara vrere
M-am dat raului si hopa
In gradina c'o muiere.
Greu pacat ai savirsit...
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate vei fi mantuit.
Sa-mi fac chinul si mai greu
Nu pot s-o divulg, Parinte
Ca ma bate Dumnezeu !
Parul blond si ochi de jar
Gura dulce,voluptoasa
Dintii de margaritar...
Din Smirdan, de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg ca Domnul
Ma trazneste chiar acum!
Trup de crin imbobocit
Mijlocel de fata mare
Numai buna de iubit.
Cea usoara ca un fulg
-Cere-mi tot, ba chiar si viata
Insa nu pot s-o divulg.
luni, februarie 9
salutul soarelui sau Surya Namaskara
Concentrarea neîntreruptă şi participarea atentă şi activă a mentalului sunt de o importanţă primordială în timpul execuţiei corecte a lui Surya Namaskara.
La fiecare mişcare, aici este necesară o participare activă a conştiinţei. Când realizăm Surya Namaskara nu trebuie să ne gândim la nimic altceva; procedând astfel, vom evita gradat divagaţiile mentale şi „pauzele” atenţiei. Vom menţine de asemenea un anumit ritm, care va rămâne constant de-a lungul tuturor reluărilor succesive a lui Surya Namaskara. Acest aspect este foarte important. Doar primele două exerciţii le putem face ceva mai lent şi nu neapărat duse până la perfecţiune, deoarece la început muşchii sunt ceva mai înţepeniţi, în special dimineaţa. În timpul antrenamentului se recomandă să fim orientaţi cu faţa către Soare, fie către Est (răsărit). Totodată este esenţial să evocăm clar şi să păstrăm în minte cât mai ferm şi constant imaginea sferei gigantice de forţă a Soarelui. În timp ce practicăm, putem de asemenea să medităm asupra Soarelui, considerându-l un veritabil hrănitor şi dispensator al întregii vieţi terestre.
Întreaga noastră energie, chiar şi cea pe care o folosim pentru realizarea Salutului Soarelui, o împrumutăm (o asimilăm atunci prin rezonanţă) din strălucirea şi radiaţia lui, deoarece toată hrana din care este construit şi sintetizat neîncetat corpul provine în mod direct din lumina ce ne parvine de la Soare. Mai mult decât atât, fiecare atom al corpului nostru a făcut parte la un moment dat dintr-o stea asemănătoare Soarelui sau chiar din Soarele însuşi. Tot atunci ne mai putem gândi în continuare, din ce în ce mai profund, şi la focarul energiei cosmice divine care se manifestă sub forma Soarelui. Treptat, pe măsură ce vom exersa constant şi perseverent Salutul yoghin al Soarelui, vom deveni în mod tainic conştienţi de semnificaţiile spirituale profunde ale Salutului yoghin al Soarelui, care va înceta să mai fie pentru noi un simplu ansamblu de exerciţii, iar această trăire inefabilă va îngloba astfel gradat întreaga noastră fiinţă, făcând-o să înflorească pe toate planurile. Graţie acestei atitudini lăuntrice constante, energia subtilă solară (HA(+)) yang, pe care o vom asimila realizând Surya Namaskara va fi întotdeauna uriaşă.
Dacă vom începe să practicăm cu asiduitate Salutul Soarelui în fiecare zi vom remarca în decursul a numai 6 luni transformări de-a dreptul spectaculoase chiar şi la nivelul corpului fizic. Pentru a ne autotesta, putem chiar să ne notăm, la începutul practicii, câteva dimensiuni ale corpului: circumferinţa taliei, coapselor, pieptului, bicepşilor şi gâtului şi în final ne putem fotografia în costum de baie. După 6 luni- perioadă care nu înseamnă aproape nimic raportat la scara unei vieţi umane obişnuite- ne vom fotografia din nou în costum de baie şi apoi vom compara vechile date cu măsurile actuale pentru a putea fi convinşi cu siguranţă de noile rezultate care vor fi şi mai clare pentru noi dacă vom realiză atent cele 2 fotografii. De altfel, suplimentar, hainele pe care le purtăm ne vor confirma încă dinainte aceste transformări.La început, putem exersa fiecare exerciţiu al acestui ansamblu separat, timp de câteva zile, realizându-le mai întâi pe cele mai uşoare. Nu trebuie să căutăm să atingem forţat perfecţiunea încă de la primele tentative. Atracţia pe care Surya Namaskara o va exercita mereu asupra noastră este, printre altele, dată şi de neîncetata perfecţionare adusă execuţiei sale.
Ritmul
Majoritatea cărţilor de yoga care descriu Surya Namaskara omit o indicaţie esenţială – ritmul sau viteza de execuţie a mişcărilor acestui ansamblu de exerciţii. Tocmai de aceea, mulţi practicanţi (îndeosebi cei occidentali care sunt lipsiţi de o autentică îndrumare tradiţională) execută Salutul Soarelui fie prea repede, fie cu lentoarea asana-elor obişnuite. Încă de la început trebuie să vă atragem atenţia că aceasta este o curentă eroare în realizarea lui Surya Namaskara. Atunci când vom stăpâni foarte bine Salutul yoghin al Soarelui, vom putea efectua mai mereu întreaga serie de mişcări în 45 de secunde.Primul nostru obiectiv va fi astfel realizarea a 15 Surya Namaskara în aproximativ 12 minute. După 6 luni de practică neîntreruptă, unii dintre noi vom putea realiza cu uşurinţă 40 de serii în 25 de minute. Aceasta constituie o foarte bună medie de execuţie a lui Surya Namaskara , pe care este inutil să o depăşim. Ea poate fi structurată, dacă vrem, în două reprize, 15 minute dimineaţa şi 10 minute seara înainte de culcare.
Contraindicaţii
În principiu, femeile în timpul ciclului menstrual nu vor practica Surya Namaskara, cel puţin în primele două zile ale ciclului. Această contraindicaţie depinde însă de situaţia individuală a fiecărei femei. De asemenea, viitoarele mame vor putea practica Salutul Soarelui numai până la începutul cele de-a 5-a lună de sarcină, iar după naştere nu vor practica decât gradat, pe măsură ce funcţiile şi energiile corporale revin la parametrii lor normali. De asemenea, în cazurile de hernie nu este deloc indicată practica lui Surya Namaskara.
Respiraţia
Sincronizarea respiraţiei cu mişcările realizate este esenţială în execuţia corectă a Salutului yoghin al Soarelui. Această sincronizare, deşi ar putea părea foarte complicată la prima vedere, nu este în fond decât un ritm respirator cât se poate de natural care este suprapus ritmului mişcărilor şi vom observa că ne-ar fi chiar dificil să respirăm altfel decât ne este indicat fără să simţim foarte repede că ne sufocăm. În schimb, dacă ne sincronizăm aşa cum trebuie mişcările şi respiraţia, autoverificarea va fi că vom reuşi să executăm un mare număr de suite de mişcări fără să obosim şi mai ales fără să ne pierdem suflul.Pentru a învăţa cât mai repede cum trebuie să respirăm armonios în timpul realizării lui Surya Namaskara, cel mai uşor este să reţinem unde se află momentele de retenţie a suflului:
-în prima fază (primele 6 mişcări) ne vom reţine suflul în poziţia asemănătoare cu un V inversat;
-în faza a doua (ultimele 6 mişcări) ne vom reţine suflul tot în poziţia asemănătoare cu un V inversat şi de asemenea în postura următoare. Expirăm după aceea, în ambele situaţii, întinzându-ne către înainte, ceea ce este foarte logic. Pentru uşurarea memorării, vom prezenta în final un tabel sintetic al secvenţelor respiraţie-posturi.
Atunci când secvenţa de mişcare a devenit oarecum automatică şi nu mai trebuie să-i consacrăm întreaga atenţie, vom trece să învăţăm să respirăm sincronizat cu mişcările. Acest mod de a proceda ne va uşura foarte mult asimilarea procedeului.
Un sfat util: În primele zile de practică, atâta timp cât mişcările nu ne sunt încă familiare, este necesar să nu ţinem deocamdată cont de respiraţie la execuţia lor.
Modul de execuţie a lui Surya Namaskara
Cele 12 mişcări care alcătuiesc Surya Namaskara, în sincronizare cu respiraţia, sunt:
1) Aşezăm mâinile cu palmele lipite în zona pieptului, vârfurile degetelor mari fiind aşezate în scobitura gâtului, în unghi drept faţă de celelalte degete; coloana este atunci perfect dreaptă iar tălpile sunt foarte apropiate, fără să se atingă, şi paralele.
Expirăm apoi lent, pe gură, dând afară tot aerul din plămâni; sprijinim coatele pe coaste însă menţinând mâinile la locul lor. Vom expira atunci profund, urmărind să expulzăm şi ultimile molecule de aer viciat din noi, retrăgând uşor pentru aceasta zona abdominală. Atunci când plămânii sunt complet goi, contractăm toţi muşchii, începând cu labele picioarelor, apoi pulpele, coapsele, abdomenul (deja contractat datorită expiraţiei forţate), spatele, pieptul, braţele, palmele şi gâtul; pe scurt, contractăm sistematic întreaga musculatură corporală.
Erori curente care trebuie să fie evitate: dacă mâinile nu sunt aşezate la înălţimea potrivită şi degetele (cu excepţia degetelor mari) nu sunt lipite, plămânii nu se pot goli complet de aerul rezidual.
2) Relaxăm apoi toţi muşchii şi venim cu braţele complet întinse în sus către spate, curbând cât mai mult zona bazinului şi orientându-ne privirea către vârfurile degetelor. Inspirăm atunci profund şi fără grabă pe nas. Erori curente care trebuie să fie evitate: dacă nu curbăm bine spatele şi zona bazinului, musculatura spatelui nu va fi întinsă suficient de mult.
3) Expirăm profund pe gură, aplecându-ne în faţă întocmai ca în cazul execuţiei lui padahastasana. Idealul este să putem aşeza palmele cu toată suprafaţa lor pe sol; vom veni de asemenea cu capul cât mai mult către genunchi. În faza finală a mişcării, vom retracta parţial şi abdomenul, exact ca la începutul realizării lui uddhiana bandha (fără a face însă complet uddhiana bandha şi mai ales fără să forţăm). Este admis, la început, în situaţia în care suntem mai rigizi, ca palmele să nu atingă solul.
Erori curente care trebuie să fie evitate: dacă nu venim suficient de mult cu capul către genunchi, flexia corpului va fi mai puţin accentuată iar efectele sale sunt considerabil reduse. Faptul de a avea bărbia presată cât mai mult de piept face să se amelioreze gradat toate dezechilibrele funcţiei tiroidiene.
4) Inspirăm în continuare profund pe nas, aşezând acum toată talpa piciorului drept la sol, inclusiv călcâiul, iar genunchiul drept va fi împins către înainte; gamba, coapsa şi talpa noastră dreaptă vor forma astfel un Z. Împingem după aceea simultan zona bazinului cât mai aproape de călcâiul drept. Piciorul stâng este apoi întins spre spate, însă (Atenţie!) nu la maximum pentru că în acest caz ne va fi imposibil să adoptăm poziţia corectă. Îndreptăm apoi spatele şi, simultan, ne orientăm privirea către tavan sau (dacă exersăm în aer liber) către Soare, dacă realizăm tehnica în natură, cu toate că (Atenţie!) ochii rămân tot timpul închişi.
Erori curente care trebuie să fie evitate: vom avea grijă să nu stăm cu capul aplecat sau cu tibia piciorului drept perpendiculară faţă de sol.
5) Corpul trebuie să formeze acum un V inversat; călcâiele vor fi întinse cât mai mult către sol, aşezându-le chiar lipite de sol dacă ne este posibil. Dacă la postura anterioară am întins prea mult piciorul către în spate, V-ul inversat va fi prea deschis iar călcâiele nu vor putea atinge solul. Capul va fi orientat cât mai spre interior, presând bărbia în piept, spatele va fi cât mai drept iar privirea interioară este acum orientată către zona ombilicului. Contractăm în continuare zona abdominală şi muşchii coapselor (aceştia se vor contracta aproape automat dacă apropiem călcâiele de sol).
Erori curente care trebuie să fie evitate: nu trebuie să stăm doar pe vârfurile picioarelor şi vom evita să ţinem capul drept, deoarece atunci această poziţie nu mai este asemănătoare cu un V inversat; vom evita de asemenea să avem spatele curbat şi abdomenul necontractat
6) Expirăm apoi pe gură, lăsându-ne să coborâm către sol. Singurele noastre puncte de contact cu solul trebuie să fie acum bărbia, palmele, pieptul, genunchii şi degetele de la picioare. În această poziţie, abdomenul nu va putea să atingă solul, bazinul fiind bine cambrat. Nici nasul nu poate atinge acum solul. Această postură conferă o curbură foarte specială coloanei vertebrale, care fusese anterior (în postura nr. (5)) menţinută perfect dreaptă.Erori curente care trebuie să fie evitate: nu ne vom aşeza cu bazinul la sol; tălpile nu vor fi orientate în sus, degetele de la picioare trebuie să fie sprijinite pe sol. Palmele trebuie să fie şi ele fixate ferm pe sol. Picioarele (tălpile) trebuie apoi să revină la acelaşi punct de plecare. La început, aceasta este foarte greu de realizat, dar vom putea cu siguranţă să ajungem aici printr-o practică consecventă.
7) În continuare inspirăm pe nas, apoi ridicăm capul cât mai mult posibil şi curbăm cât mai mult zona bazinului, însă (Atenţie!) corpul nu atinge solul. Singurele puncte de contact cu solul sunt acum degetele de la picioare şi palmele. Această postură nu este identică cu bhujangasana. Braţele sunt acum întinse iar umerii sunt uşor aduşi către în spate, pentru a permite expansiunea pieptului în faţă.
Erori curente care trebuie să fie evitate: dacă picioarele au fost cumva aşezate incorect la mişcarea precedentă, ele vor fi aşezate la fel şi acum. Coapsele nu trebuie să atingă solul iar umerii nu trebuie să vină în faţă (deoarece ei nu permit în felul acesta dilatarea pieptului).
8) În continuare rămânem în retenţie pe plin şi revenim în postura asemănătoare cu un V inversat. Modul de realizare şi erorile posibile ale mişcării nr. (8) sunt identice cu cele descrise la postura nr. (5). Călcâiele vor fi deci întinse cât mai mult către sol, aşezându-le chiar lipite de sol dacă ne este posibil. Capul va fi orientat cât mai spre interior, presând bărbia în piept, spatele va fi cât mai drept iar privirea interioară este acum orientată către zona ombilicului. Contractăm în continuare zona abdominală şi muşchii coapselor (aceştia se vor contracta aproape automat dacă apropiem călcâiele de sol).
Erori curente care trebuie să fie evitate: nu trebuie să stăm doar pe vârfurile picioarelor şi vom evita să ţinem capul drept, deoarece atunci această poziţie nu mai este asemănătoare cu un V inversat; vom evita de asemenea să avem spatele curbat şi abdomenul necontractat.
9) Acum continuăm să ne reţinem suflul (plămânii fiind mai departe plini cu aer). În această postură vom inversa însă amplasarea picioarelor, faţă de postura nr. (4), pentru a comprima alternativ şi simetric fiecare parte a abdomenului (deci acum vom întinde piciorul drept la sol, în timp ce stângul va fi cu talpa aşezată ferm pe sol).
Erori curente care trebuie să fie evitate: o altă eroare decât cele prezentate la descrierea poziţiei nr. (4) dar care decurge din cele două precedente ((7) şi (8)), este să aşezăm la sol planta piciorului în locul degetelor. În această situaţie, vom avea tendinţa să îndoim incorect gamba stângă iar piciorul nostru stâng nu va fi adus suficient de mult lângă mâini. La început, este destul de greu să facem ca piciorul întins să revină până la punctul de plecare. Pentru a uşura execuţia, vom distribui aproape întreaga greutate a corpului pe piciorul şi pe braţul opuse (în cazul de faţă, este vorba de piciorul stâng îndoit şi de braţul stâng), ceea ce ne va permite să înclinăm uşor bazinul şi ne va uşura reîntoarcerea piciorului întins.
10) În continuare expirăm profund şi fără grabă pe gură iar apoi revenim la postura nr. (3). Ne aplecăm deci în faţă întocmai ca în cazul execuţiei lui padahastasana. Idealul este să putem aşeza palmele cu toată suprafaţa lor pe sol; vom veni de asemenea cu capul cât mai mult către genunchi. În faza finală a mişcării, vom retracta parţial şi abdomenul, exact ca la începutul realizării lui uddhiana bandha (fără a face însă complet uddhiana bandha şi mai ales fără să forţăm). Este admis, la început, în situaţia în care suntem mai rigizi, ca palmele să nu atingă solul.
Erori curente care trebuie să fie evitate: dacă nu venim suficient de mult cu capul către genunchi, flexia corpului va fi mai puţin accentuată iar efectele sale sunt considerabil reduse. Faptul de a avea bărbia presată cât mai mult de piept face să se amelioreze gradat toate dezechilibrele funcţiei tiroidiene.
11) În continuare, acum inspirăm profund şi complet pe nas, realizând simultan mişcarea şi postura nr. (2). Relaxăm deci toţi muşchii şi venim cu braţele complet întinse în sus către în spate, curbând cât mai mult zona bazinului şi orientându-ne privirea către vârfurile degetelor. Capul este şi aici întins cât mai mult pe spate.
Erori curente care trebuie să fie evitate:braţele nu vor fi moi, iar spatele nu va fi lăsat relaxat ci va fi curbat la maximum; dacă nu curbăm bine spatele şi zona bazinului, musculatura spatelui nu va fi întinsă suficient de mult.
12) În final, expirăm din nou profund pe gură şi relaxăm întreaga musculatură corporală, revenind din nou în postura de plecare (nr. (1)). Aşezăm deci mâinile cu palmele lipite în zona pieptului, vârfurile degetelor mari fiind aşezate în scobitura gâtului, în unghi drept faţă de celelalte degete; coloana este atunci perfect dreaptă iar tălpile sunt foarte apropiate, fără să se atingă, şi paralele; sprijinim coatele de coaste însă menţinând mâinile la locul lor. Expiraţia va fi profundă, urmărind să expulzăm şi ultimile molecule de aer viciat din noi, retrăgând uşor pentru aceasta zona abdominală. Atunci când plămânii sunt complet goi, contractăm toţi muşchii, începând cu labele picioarelor, apoi pulpele, coapsele, abdomenul (deja contractat datorită expiraţiei forţate), spatele, pieptul, braţele, palmele şi gâtul; pe scurt, contractăm sistematic întreaga musculatură corporală.
Erori curente care trebuie să fie evitate: dacă mâinile nu sunt aşezate la înălţimea potrivită şi degetele (cu excepţia degetelor mari) nu sunt lipite, plămânii nu se pot goli complet de aerul rezidual.
Iată în continuare câteva dintre efectele spectaculoase curent obţinute la nivel fizic de persoanele în vârstă, aşa cum s-au putut ele constata la ashram-ul lui Swami Sivananda din Rishikesh;
-dispariţia grăsimii excesive de pe suprafaţa întregului corp;-reducerea naturală a bombării pântecelui;-digestie mult ameliorată;-încetarea căderii părului;-revenirrea culorii naturale a unghiilor;-aspect şi culoare mai proaspete ale pielii;-transpiraţia, anterior urât mirositoare, devine treptat inodoră.
Foarte frecvente sunt şi cazurile în care se poate constata o uimitoare reîntinerire la persoanele în vârstă care practică cu asiduitate Surya Namaskara.
În practica Salutului yoghin al Soarelui, vârsta nu are aproape nici o importanţă. De exemplu, sunt foarte frecvente în India cazurile în care persoane în vârstă de peste 60-70 de ani, printre care şi femei având până la 10 copii, s-au transformat într-un mod aproape miraculos după numai câteva luni de practică neîntreruptă a lui Surya Namaskara.
Durata maladiilor ce pot fi curarisite radical de practica perseverentă şi sistematică a Salutului yoghin al Soarelui amintim: indigestiile, constipaţia, neregularităţile menstruale, apatia. Surya Namaskara ajută, de asemenea, foarte mult la combaterea şi eliminarea letargiei, pesimismului, lenei şi indispoziţiei prin dinamizarea foarte intensă a aspectului solar (HA), emisiv, dinamic (yang(+)) al fiinţei. Atât continenţa sexuală cât şi abstinenţa activă pot fi cu uşurinţă atinse şi menţinute prin practica zilnică a lui Surya Namaskara. Celebrul yoghin Dhirendra Brahmachari afirmă că Surya Namaskara ne face capabili să înmagazinăm foarte multă energie subtilă (prana) solară (HA) în fiinţă, corpul nostru fizic devenind astfel foarte luminos, întocmai ca Soarele. Ca şi Soarele, acest exerciţiu are 12 părţi componente. În anumite tratate ezoterice yoga, se arată că Surya Namaskara care cuprinde 16 mişcări este extrem de dificil şi din această cauză el este în general realizat cu numai 12 părţi. Tot în aceleaşi străvechi tratate yoga se mai spune că cele 16 aspecte ale Soarelui sunt toate prezente numai atunci când întreaga creaţie este pe pragul disoluţiei finale (pralaya); de regulă, soarele vizibil nu are decât 12 aspecte distincte.
Numeroşi yoghini, atât din India cât şi din întreaga lume sunt nişte frecvenţi practicanţi ai Salutului yoghin al Soarelui. Efectele minunate ale acestui ansamblu de exerciţii relativ simple apar la toţi aceia care le practică cu regularitate.
Vă prezentăm în continuare principalele efecte benefice ale Salutului yoghin al Soarelui. Această parţială trecere în revistă care li s-ar putea părea unora puţin exagerată la prima vedere- este totuşi departe de a fi exhaustivă:
-Surya Namaskara poate fi practicată de oricine, atât de unul singur cât şi în grup, în orice anotimp, deoarece ea se poate realiza la fel de bine în cameră cât şi în aer liber (totuşi, este necesar să menţionăm că efectele sale profunde apar ceva mai repede atunci când este practicat în natură, în perioada răsăritului Soarelui);
-Surya Namaskara nu necesită mai mult de 3-10 minute zilnic. Acest ansamblu de exerciţii nu îşi limitează acţiunea doar la o anumită parte a corpului, ci acţionează armonios asupra întregului organism;
-Surya Namaskara nu necesită nici un fel de echipament şi nu implică nici un fel de cheltuieli, spre deosebire de sălile moderne de gimnastică, ce în prealabil trebuie înzestrate cu o aparatură complicată şi scumpă. Atunci când urmărim să practicăm Surya Namaskara nu avem nevoie decât de un spaţiu de 2 m pătraţi şi de o pătură pe care să stăm;
-Surya Namaskara tonifică întregul sistem digestiv prin întinderea şi comprimarea succesivă a abdomenului; totodată acest ansamblu de exerciţii masează profund toate viscerele: ficatul, stomacul, splina, intestinele, rinichii, activează digestia şi elimină rapid constipaţia;
-Surya Namaskara întăreşte gradat centura abdominală, menţinând şi readucând dacă este cazul organele la locul lor (dacă acestea sunt deplasate!). Stazele sangvine de la nivelul organelor abdominale sunt astfel rapid suprimate;
-Surya Namaskara este o combinaţie armonioasă de mişcări şi respiraţii sincronizate; tocmai din această cauză, plămânii sunt profund ventilaţi iar sângele este oxigenat şi dezintoxicat prin expulzarea masivă de bioxid de carbon şi alte gaze toxice pe căile respiratorii. În plus, realizarea sa corectă intensifică activitatea cardiacă şi astfel circulaţia sangvină este activată în întregul organism. Acest aspect constituie una din condiţiile primordiale ale stării de sănătate. Salutul yoghin al Soarelui combate de asemenea hipertensiunea şi palpitaţiile, făcând ca mâinile şi picioarele care sunt reci să se încălzească;
-Surya Namaskara tonifică întregul sistem nervos graţie elongaţiilor şi flexiilor succesive ale coloanei vertebrale. Realizarea sa consecventă normalizează funcţiile sistemului nervos simpatic şi parasimpatic. Somnul devine din ce în ce mai profund şi mai odihnitor, iar memoria este mult ameliorată;
-Surya Namaskara îndepărtează rapid grijile şi tensiunile interioare, calmându-i pe cei anxioşi. În mod obişnuit, celulele nervoase se refac mai lent decât celelalte celule ale organismului, însă practica asiduă şi regulată a lui Surya Namaskara restabileşte gradat o funcţionare normală a creierului;
-Surya Namaskara stimulează şi normalizează activitatea glandelor endocrine, îndeosebi a glandei tiroide, datorită mişcărilor de compresiune realizate la nivelul gâtului;
-Surya Namaskara ameliorează aspectul pielii, deoarece activarea generală a circulaţiei sangvine în întregul organism face pielea mult mai capabilă să evacueze mari cantităţi de toxine, mai ales dacă acest ansamblu de exerciţii este continuat până la apariţia unei uşoare transpiraţii (notă : unii yoghini indieni recomandă chiar să se practice până când apare o transpiraţie abundentă, însă în condiţiile noastre climatice (cu excepţia antrenamentului pe plajă la mare) aceasta nu este deloc necesar. În India, din cauza temperaturii ambiante, chiar şi câteva minute de practică sunt suficiente pentru a provoca o intensă transpiraţie). În orice caz, Surya Namaskara modifică în sens pozitiv aspectul pielii, care se ştie că reflectă ca o oglindă starea noastră de sănătate. Tenul practicantului devine luminos, iar pielea sa, fiind bine irigată, întinereşte;
-Surya Namaskara fortifică global întregul corp: gâtul, umerii, braţele, încheieturile, degetele, spatele, bazinul, centura abdominală, coapsele, pulpele picioarelor şi gleznele sunt progresiv întărite fără a se îngreuna sau a deveni prea masive. Se ştie de altfel că fortificarea musculaturii spatelui este un mijloc simplu dar foarte eficient de a lupta împotriva tuturor tulburărilor ce pot apare la nivelul bazinului;
-Surya Namaskara ameliorează foarte mult aspectul şi ţinuta (atitudinea) bustului la femei. Pieptul (sânii) se dezvoltă astfel normal, devenind (sau redevenind) ferm şi elastic;
-Surya Namaskara stimulează în mod binefăcător activitatea uterului şi ovarelor, suprimând neregularităţile ciclului menstrual precum şi durerile specifice conexe cu acesta. De asemenea, în cazul gravidităţii, la practicantele lui Surya Namaskara naşterea este mai uşoară şi mai puţin dureroasă;
-Surya Namaskara previne căderea părului şi totodată diminuează tendinţa naturală de albire a acestuia;
-Surya Namaskara contrabalansează efectul nefast al tocurilor înalte, al pantofilor prea strâmţi, al centurilor sau al hainelor strânse pe noi sau foarte strâmte; totodată el previne platfusul şi întăreşte gleznele;
-Surya Namaskara reduce grăsimea în exces, în special grăsimea „de lux” din zona abdominală, de pe şolduri, coapse, gât, bărbie;
-Surya Namaskara reduce proeminenţa anormală a mărului lui Adam datorită succesiunii de flexii către înainte ale gâtului şi a compresiunii realizate în zona tiroidei;
-Surya Namaskara elimină mirosurile corporale neplăcute prin favorizarea activităţii purificatorilor noştri naturali: piele, plămâni, intestine, rinichi;
-Surya Namaskara dinamizează şi sporeşte capacitatea naturală de rezistenţă în faţa bolilor prin întărirea terenului (corpul fizic) şi a sistemului imunitar;
-Surya Namaskara ne modelează în mod ideal corpul (fără exagerarea masei musculare) reducând armonios excesul de grăsime;
-Surya Namaskara conferă graţie şi siguranţă în mişcări;
-Surya Namaskara pregăteşte în mod excelent practica gimnasticii saua diferitelor sporturi în general;
-Surya Namaskara este cea mai rapidă metodă pentru crearea şi menţinerea unei stări interioare de spirit mereu tânăr. Acest aspect constituie un nepreţuit atu pentru oricine. Este, de altfel, minunat să te simţi oricând gata să înfrunţi cu încredere şi curaj greutăţile vieţii, extrăgând astfel din întreaga ta existenţă un maximum de bucurii intense şi profund autentice.
Pe scurt, Surya Namaskara ne deschide poarta către o sănătate perfectă, forţă, armonie, eficienţă şi longevitate, aspecte care ar trebui să constituie atributele normale ale fiecărei fiinţe umane armonios integrate în macrocosmos.
Surya Namaskara ne poate cu adevărat procura toate aceste rezultate deoarece el coordonează toate funcţiile vitale.Bineînţeles că Surya Namaskara nu este un panaceu, însă acest ansamblu de exerciţii simple, practicate cu perseverenţă şi fermitate, îl recompensează pe cel care îl realizează cu o sănătate excelentă, cu o energie benefică efervescentă, conferind totodată o nouă tinereţe persoanelor în vârstă.
Practicând zilnic acest ansamblu de exerciţii relativ simple, viaţa noastră se va transforma gradat într-un sui-generis cântec de bucurie, după cum atestă mărturiile yoghinilor care îl realizează zilnic de mai mulţi ani.
miercuri, februarie 4
marți, februarie 3
Plexul solar
Sistemul nervos simpatic e compus din centrii care se etajază de la creier până la baza măduvei spinării şi dintr-o parte periferică, constituită dintr-un ansamblu de nervi şi ganglioni uniţi între ei printr-o reţea de fibre nervoase numit plexuri. Plexul solar, situat la nivelul stomacului, este unul dintre ele.
Ganglionii sistemului simpatic se repartizează astfel:
- 3 perechi de ganglioni intracranieni amplasaţi pe traseul nervului trigemen.
- 3 perechi de ganglioni cervicali în relaţie cu inima.
- 12 perechi de ganglioni dorsali în relaţie cu plămânii şi plexul solar
- 4 perechi de ganglioni lombari în relaţie cu plexul solar şi, prin plexul solar, cu stomacul, intestinul subţire, ficatul, pancreasul, rinichii.
- 4 perechi de ganglioni sacrali în relaţie cu rectul, organele genitale şi vezica.
Aceştia fac în total 26 de perechi. Acest număr, 26, nu este un număr oarecare. Un kabalist vă va spune că este numărul celor 4 litere ale numelui lui Dumnezeu: E extraordinar să constatăm că numele lui Dumnezeu e construit după aceleaşi legi ce conduc structura sistemului simpatic!
Cele două grupe de 3 perechi de ganglioni intracranieni şi cervicali sunt în legătură cu lumea divină, ei corespund părţii psihologice ale naturii.
Cei 12 perechi de ganglioni dorsali sunt în legătură cu lumea spirituală; ei corespund părţii fiziologice ale naturii.
Cele două grupe de 4 perechi de ganglioni lombari şi sacrali sunt în legătură cu lumea fizică; ei corespun părţii anatomice ale naturii.
Să studiem fiecare dintre aceste grupe mai în detaliu:
2 ori 3 perechi de ganglioni intracranieni: 3 este numărul Divinităţii. Este numărul Kabbalei, pentru că Kabbala ne relevă factorii, principiile care acţionează în univers. Kabbala răspunde la întrebarea “cine”: cine a creat? cine acţionează?
12 perechi de ganglioni dorsali: 12 este numărul Naturii condusă de aştri; este numărul astrologiei (cele 12 constelaţii zodiacale), care studiază influenţele corpurilor celeste, funcţiile organelor corpului cosmic. Astrologia este în legătură cu circulaţia şi respiraţia. Punctul vernal, de exemplu, retrogradează un grad la fiecare 72 de ani; ori, 72 este de asemenea numărul bătăilor inimii pe minut. Pentru respiraţie, norma este de 18 mişcări pe minut, şi 18 este un sfert din 72. Astrologia răspunde la întrebarea “când”?
2 ori 4 perechi de ganglioni lombari şi sacrali: 4 este numărul alchimiei, pentru că reprezintă cele 4 stări ale materiei: pământ, apă, aer şi foc. Alchimia răspunde la întrebarea “ce”?
Cele 26 de perechi de ganglioni ale sistemului simpatic sunt deci divizaţi în 5 grupe. Aceste 5 grupe de ganglioni sunt legate de 5 virtuţi reprezentate de pentagramă: puritate, dreptate, dragoste, înţelepciune şi adevăr.
- Puritatea este legată de cele 4 perechi de ganglioni sacrali ce constitue baza lanţului de ganglioni, pentru că puritatea este baza, fundamentul.
- Justiţia corespunde celor 4 perechi de ganglioni lombari (situaţi în regiunea rinichilor,
la care e legată Balanţa , simbolul echilibrului), în relaţie cu toate organele nutriţiei: stomac, ficat, intestin, etc... Din cauză că omul nu se ştie hrăni cum trebuie, echilibrul este rupt, platanele balanţei sunt dereglate şi necazurile ce urmează revelează că justiţia trebuie să intervină pentru a restabili ordinea.
- Dragostea este legată de cele 12 perechi de ganglioni dorsali. Dragostea este o forţă care ne dilată (şi această dilatare se regăseşte în mişcările respiraţiei), care ne leagă de toate fiinţele, de tot universul, rezumat de cele 12 constelaţii ale zodiacului.
- Înţelepciunea este legată de cele 3 perechi de ganglioni cervicali care prin intermediul nervilor cardiaci sunt în relaţie cu inima, pentru că adevărata înţelepciune vine din inimă.
- Adevărul este legat celor 3 perechi de ganglioni intracranieni, pentru că adevărul este în vârf, este scopul de atins, este deasupra tuturor.
Adevărul, înţelepciunea, dragostea, dreptatea şi puritatea ne pot pune în contact cu toate forţele armonioase din univers de la care primim binecuvântări. Fiecare virtute ameliorează funcţionarea ganglionilor şi organelor de care e legată, în acelaşi fel în care fiecare greşeală împotriva acestor virtuţi deranjază funcţionarea lor.
S-a crezut mult timp că nu există nici o legătură între creier şi sistemul simpatic. În zilele noastre se ştie că această relaţie există, şi este chiar foarte strânsă. Creierul nu poate acţiona direct asupra organelor, ci acţionează prin intermediul unui conductor, care e marele simpatic şi al cărui cel mai important centru este plexul solar. Iniţiaţii lucrează la a conştientiza legătura dintre plexul solar şi creier, pentru că o dată realizată conştient, totul devine uşor: prin intermediul plexului solar, ei pot să ajungă să-şi controleze şi să-şi reînsprospăteze organele corpului lor fizic.
Există o legătură între stările psihice şi stările fizice. Tristeţea, de exemplu, acţionează asupra căilor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe să contracte sistemul arterial. Această contracţie produsă de tristeţe, împiedică deci circulaţia sângelui, şi, prin urmare, de asemenea, şi digestia, respiraţia, etc... Ne simţim, deci, comprimaţi, sărăciţi, abandonaţi. Nu e chiar aşa, dar e o impresie ce rămâne. Pentru a pune în acţiune, în sens invers, nervii care dilată, trebuie să apelăm la bucurie, dragoste, şi, în fiecare dimineaţă, la trezire, în loc să ne gândim: “Nu mai am bani, iubita mea mă înşeală, n-am primit scrisorile pe care le aşteptam...” trebuie, din contră, să ne străduim să avem o gândire pozitivă. În fiecare dimineaţă, trezindu-se, un adevărat discipol gândeşte aşa: “Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îţi mulţumesc că m-am trezit în viaţă, sănătos, putând să respir, să merg, să cânt, să privesc, să aud... pentru că acestea sunt comori inestimabile.” Trebuie să ne sculăm bucuroşi, mulţumind Domnului. Dacă oamenii îmbătrânesc atât de repede, este din cauză că nu ştiu cum să cheme în fiecare zi bucuria.
Plexul solar e un centru extrem de important şi trebuie să evităm tot ceea ce ar putea să îl contracte, pentru că el întreţine mai departe contracţia vaselor de sânge şi diferitelor canale ale organismului. Şi când sângele sau celelalte lichide circulă prost, se formează depozite care, cu timpul, sfârşesc prin a provoca tot soiul de probleme. Ceea ce perturbă mai mult plexul solar sunt manifestările dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasională. Şi cum plexul solar e un rezervor de forţe, consecinţa acestor dizarmonii e o demagnetizare totală. Când simţiţi un frison sau un şoc, imediat veţi fi golit de forţe, picioarele nu vă mai susţin, mâinile vă tremură, capul vă este vid. Aceasta semnifică că plexul vostru solar şi-a epuizat forţele sale.
Plexul solar poate să se golească, dar poate să se şi umple, este chiar ceea ce discipolul trebuie să înveţe: cum să-şi umple plexul solar. Vă voi da câteva metode.
Fiecare arbore e un rezervor de forţe născute din soare şi pământ, şi putem sorbi aceste forţe. Alegeţi un arbore mare, aşezaţi-vă cu spatele la el puneţi mâna stângă la spate, cu palma pe trunchiul arborelui; în acelaşi timp puneţi palma mâinii dreapte pe plexul solar. Concentraţi-vă asupra arborelui cerându-i să vă dea o parte din energiile sale: le veţi primi prin palma stângă şi le veţi ceda prin palma dreaptă în plexul vostru solar. E un fel de transfuzie de energie.
Puteţi să vă reînprospătaţi plexul solar ascultând curgerea unui izvor, unei cascade sau unei fântâni. Acestea sunt metode în aparenţă nesemnificative, dar care dau mari rezultate. Apa care curge influenţează plexul solar care primeşte astfel viaţă şi este astfel mai apt să alunge materialele nocive. Privim adesea apa care curge, dar inconştient, nu ne dăm seama despre lucrarea ce o putem face graţie ei pentru a evolua spiritual. Şi dealtfel, ce ştim despre folosirea tuturor elementelor pe care ni le dă natura?...
Dacă sunteţi acasă, puteţi să vă întindeţi pe un pat, plasaţi-vă ambele mâini pe plexul solar şi imaginaţi-vă că sorbiţi energiile întregului cosmos.
Puteţi, de asemenea, să vă băgaţi mâinile în apă, sau şi mai bine, picioarele, e metoda cea mai puternică. De câte ori vă simţiţi demagnetizaţi, tulburaţi, sau contractaţi, pregătiţi apă caldă, băgaţi-vă picioarele conştient în ea şi începeţi să le spălaţi cu multă atenţie. Veţi acţiona astfel şi asupra plexului solar, dându-i forţe, şi starea voastră de conştiinţă se va schimba imediat. Dacă într-o zi, acasă, nu puteţi medita, faceţi o baie picioarelor şi veţi vedea că puteţi să vă concentraţi mai bine.
Există metode pentru a intra în comunicare cu plexul solar şi a-i cere de a da ordine pentru a remedia anumite deficienţe. E o întreagă ştiinţă pe care o vom studia în viitor. Pentru moment nu este chiar posibil de a intra în comunicare cu plexul solar; el îşi trăieşte viaţa sa independent şi omul nu poate decât să acţioneze indirect asupra lui, aşteptând o zi când va putea acţiona direct. Şi cum să îl influenţăm indirect? Străduindu-ne să trăim o viaţă pură, cu bun simţ, luminoasă. Această viaţă acţionează asupra plexului solar, îl deblochează, îl eliberează de anumite oprelişti, şi când e eliberat, el remediază repede totul, pentru că e foarte puternic.
Se povesteşte despre oameni care au aerul extenuat, sunt zdrobiţi, sunt copleşiţi. Ei sunt în această stare pentru că nu ştiu să lucreze cu plexul solar, aceasta se vede pe faţa lor, care nu are nici o lumină. O faţă ştearsă, obscură, arată că plexul solar nu funcţionează corect. De aceea, încercaţi voi, cel puţin, să utilizaţi metodele ce vi le-am dat pentru a lucra cu plexul solar, dacă nu, veţi sta ani de zile, fără să simţiţi că el este acolo, trezit, viglent, şi vă dilată. Totul va rămâne în creier şi nu veţi obţine nici un rezultat nici privind soarele, nici în meditaţie, nici făcând exerciţii, cât timp plexul solar nu se va manifesta pentru voi arătând că conştiinţa voastră a coborât în fine în măruntaie. Pot să vă vorbesc de această senzaţie, dar la ce ar servi? Nu aţi înţelege, pentru că pentru a înţelege, trebuie să fi făcut această experienţă. Numai prin intelect nu vă puteţi face o idee. E ca şi cum aţi explica durerea de dinţi unuia pe care nu l-au durut dinţii, sau cum aţi vorbi de dragoste cuiva care n-a fost niciodată îndrăgostit. Nu puteţi înţelege până n-aţi trecut prin aceasta. Chiar dacă v-aş explica, nu aţi înţelege. Trebuie să lucraţi, să vă schimbaţi viaţa, să trăiţi o viaţă armonioasă; numai aşa se ajunge la momentul declanşării centrilor subtili în noi-înşine, pentru că legea acestor centri este armonia.
Din păcate, se întâmplă rar ca ceea ce trăieşte şi simte omul să rămână în acord cu armonia care domneşte în univers. Şi e grav, pentru că opunându-se legilor, forţelor, curenţilor cosmici, el se izolează, de rupe de univers, se înconjură de bariere impenetrabile; atunci forţele benefice care vin din cosmos să dea viaţă tuturor creaturilor, nu pot intra în el pentru a elimina impurităţile şi a restabili ordinea, şi îl pun în pericol. Da, boala este, foarte simplu, o dezordine care se instalează în om când el rupe legătura cu cosmosul şi nu mai întreţine cu el schimburi corecte.
Omul este obligat, pentru a trăi, să facă fără încetare schimburi cu cosmosul: a mânca. a bea, a respira, a absorbi lumina şi căldura soarelui, a absorbi radiaţiile cosmice... Nu poate supravieţui nici un minut, dacă aceste schimburi sunt întrerupte, dar e chiar inconştient dacă nu vede că viaţa depinde de aceste schimbări; el îşi petrece timpul tăindu-şi legăturile cu universul, împiedicând energiile să circule în el, strică armonia care există natural între el şi cosmos. Şi totuşi, numai această armonie îi permite să trăiască intens, să înflorească, să creeze.
De aceea voi trebuie să vă obişnuiţi, în fiecare zi, să consacraţi câteva minute pentru a restabili în voi această armonie cu cosmosul şi să încercaţi să vibraţi în acord cu toate fiinţele creaţiei spunând: “Vreau să fiu în acord cu voi, vă iubesc, vă iubesc, fiţi binecuvântate”... Acest exerciţiu restabileşte circulaţia energiilor. Se întâmplă chiar celor mai mari înţelepţi, celor mari mari sfinţi să cunoască momente de frământare, agitaţie, dar ei sunt conştienţi, simt de îndată că vibraţiile lor s-au schimbat şi restabilesc imediat armonia. În timp ce majoritatea oamenilor rămân zile, săptămâni, ani în dezordine, şi sfârşesc prin a fi complet nimiciţi.
Trebuie, o dată pentru totdeauna, să vă decideţi să înţelegeţi legile naturii, să învăţaţi cum este construit omul şi care trebuie să fie raportul dintre el şi legile naturii. Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la armonie, să vă puneţi în armonie cu universul întreg. Evident, nu o să reuşiţi imediat, dar perseverând, veţi simţi într-o zi că, de la picioare până la cap, totul din voi intră în comunicaţie şi vibrează la unison cu viaţa cosmică...
Copilul în burta mamei e legat de ea prin cordonul ombilical situat în regiunea plexului solar; prin acest cordon ea îl hrăneşte. În momentul naşterii, această legătură se rupe, de aceea putem spune că naşterea nu e altceva decât trecerea dintr-o stare de dependenţă într-o altă stare, de independenţă, de libertate. Dar în realitate, omul nu e complet independent, plexul său solar e legat cu un alt cordon ombilical, un cordon eteric, de Mama Natură, care îl poartă, îl susţine şi îl hrăneşte. De aceea există în Orient anumite învăţături care prevăd concentrarea asupra buricului. Bineînţeles, occidentali care văd totul din exterior îşi bat joc de aceste practici, pe care le găsesc ridicole, dar pe nedrept. Cei care se concentrează asupra buricului, legându-se astfel de cosmos, gândindu-se că sunt încă dependenţi de Mama Natură, trebuie să cureţe acest canal prin care ea le trimite elementele cele mai preţioase de care au nevoie, să se afle în plenitudine.
În măsura în care ei păstrează încă această legătură cu natura, putem spune că aproape toţi oamenii nu s-au născut încă: nu au încă tăiat cordonul ombilical. Pentru a se naşte, ei trebuie să iasă din pântecele naturii unde sunt pe cale de a dormi... sau de a se zbate! Omul se naşte prima dată când e adus pe lume de mama sa fizică, dar naşterea sa adevărată, pe care o numim în Iniţiere a doua naştere, nu se poate produce până nu se ajunge la ruperea legăturilor sale cu “natura natură”, cum spun filozofii, pentru a intra în natura divină. Numai atunci e cu adevărat conştient, luminat, iluminat.
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
CENTRII ŞI CORPURI SUBTILE
aura, plexul solar, centrul Hara, chakrele
duminică, februarie 1
KALI
"Now I speak of the ritual injunction which is the all-nectar-giver of the Devi. Doing this, a person becomes like Bhairava.
The Dasa Mahavidyas