You've gotta.....

You've gotta dance like there's nobody watching/ Love like you'll never be hurt/ Sing like there's nobody listening/ And live like it's heaven on earth.
William W. Purkey

marți, februarie 3

Plexul solar

un material lung si tare bine gindit, cu continuare maine...

Sistemul nervos simpatic e compus din centrii care se etajază de la creier până la baza măduvei spinării şi dintr-o parte periferică, constituită dintr-un ansamblu de nervi şi ganglioni uniţi între ei printr-o reţea de fibre nervoase numit plexuri. Plexul solar, situat la nivelul stomacului, este unul dintre ele.
Ganglionii sistemului simpatic se repartizează astfel:
- 3 perechi de ganglioni intracranieni amplasaţi pe traseul nervului trigemen.
- 3 perechi de ganglioni cervicali în relaţie cu inima.
- 12 perechi de ganglioni dorsali în relaţie cu plămânii şi plexul solar
- 4 perechi de ganglioni lombari în relaţie cu plexul solar şi, prin plexul solar, cu stomacul, intestinul subţire, ficatul, pancreasul, rinichii.
- 4 perechi de ganglioni sacrali în relaţie cu rectul, organele genitale şi vezica.
Aceştia fac în total 26 de perechi. Acest număr, 26, nu este un număr oarecare. Un kabalist vă va spune că este numărul celor 4 litere ale numelui lui Dumnezeu: E extraordinar să constatăm că numele lui Dumnezeu e construit după aceleaşi legi ce conduc structura sistemului simpatic!
Cele două grupe de 3 perechi de ganglioni intracranieni şi cervicali sunt în legătură cu lumea divină, ei corespund părţii psihologice ale naturii.
Cei 12 perechi de ganglioni dorsali sunt în legătură cu lumea spirituală; ei corespund părţii fiziologice ale naturii.
Cele două grupe de 4 perechi de ganglioni lombari şi sacrali sunt în legătură cu lumea fizică; ei corespun părţii anatomice ale naturii.

Să studiem fiecare dintre aceste grupe mai în detaliu:
2 ori 3 perechi de ganglioni intracranieni: 3 este numărul Divinităţii. Este numărul Kabbalei, pentru că Kabbala ne relevă factorii, principiile care acţionează în univers. Kabbala răspunde la întrebarea “cine”: cine a creat? cine acţionează?

12 perechi de ganglioni dorsali: 12 este numărul Naturii condusă de aştri; este numărul astrologiei (cele 12 constelaţii zodiacale), care studiază influenţele corpurilor celeste, funcţiile organelor corpului cosmic. Astrologia este în legătură cu circulaţia şi respiraţia. Punctul vernal, de exemplu, retrogradează un grad la fiecare 72 de ani; ori, 72 este de asemenea numărul bătăilor inimii pe minut. Pentru respiraţie, norma este de 18 mişcări pe minut, şi 18 este un sfert din 72. Astrologia răspunde la întrebarea “când”?

2 ori 4 perechi de ganglioni lombari şi sacrali: 4 este numărul alchimiei, pentru că reprezintă cele 4 stări ale materiei: pământ, apă, aer şi foc. Alchimia răspunde la întrebarea “ce”?

Cele 26 de perechi de ganglioni ale sistemului simpatic sunt deci divizaţi în 5 grupe. Aceste 5 grupe de ganglioni sunt legate de 5 virtuţi reprezentate de pentagramă: puritate, dreptate, dragoste, înţelepciune şi adevăr.

- Puritatea este legată de cele 4 perechi de ganglioni sacrali ce constitue baza lanţului de ganglioni, pentru că puritatea este baza, fundamentul.
- Justiţia corespunde celor 4 perechi de ganglioni lombari (situaţi în regiunea rinichilor,
la care e legată Balanţa , simbolul echilibrului), în relaţie cu toate organele nutriţiei: stomac, ficat, intestin, etc... Din cauză că omul nu se ştie hrăni cum trebuie, echilibrul este rupt, platanele balanţei sunt dereglate şi necazurile ce urmează revelează că justiţia trebuie să intervină pentru a restabili ordinea.
- Dragostea este legată de cele 12 perechi de ganglioni dorsali. Dragostea este o forţă care ne dilată (şi această dilatare se regăseşte în mişcările respiraţiei), care ne leagă de toate fiinţele, de tot universul, rezumat de cele 12 constelaţii ale zodiacului.
- Înţelepciunea este legată de cele 3 perechi de ganglioni cervicali care prin intermediul nervilor cardiaci sunt în relaţie cu inima, pentru că adevărata înţelepciune vine din inimă.
- Adevărul este legat celor 3 perechi de ganglioni intracranieni, pentru că adevărul este în vârf, este scopul de atins, este deasupra tuturor.
Adevărul, înţelepciunea, dragostea, dreptatea şi puritatea ne pot pune în contact cu toate forţele armonioase din univers de la care primim binecuvântări. Fiecare virtute ameliorează funcţionarea ganglionilor şi organelor de care e legată, în acelaşi fel în care fiecare greşeală împotriva acestor virtuţi deranjază funcţionarea lor.

S-a crezut mult timp că nu există nici o legătură între creier şi sistemul simpatic. În zilele noastre se ştie că această relaţie există, şi este chiar foarte strânsă. Creierul nu poate acţiona direct asupra organelor, ci acţionează prin intermediul unui conductor, care e marele simpatic şi al cărui cel mai important centru este plexul solar. Iniţiaţii lucrează la a conştientiza legătura dintre plexul solar şi creier, pentru că o dată realizată conştient, totul devine uşor: prin intermediul plexului solar, ei pot să ajungă să-şi controleze şi să-şi reînsprospăteze organele corpului lor fizic.

Există o legătură între stările psihice şi stările fizice. Tristeţea, de exemplu, acţionează asupra căilor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe să contracte sistemul arterial. Această contracţie produsă de tristeţe, împiedică deci circulaţia sângelui, şi, prin urmare, de asemenea, şi digestia, respiraţia, etc... Ne simţim, deci, comprimaţi, sărăciţi, abandonaţi. Nu e chiar aşa, dar e o impresie ce rămâne. Pentru a pune în acţiune, în sens invers, nervii care dilată, trebuie să apelăm la bucurie, dragoste, şi, în fiecare dimineaţă, la trezire, în loc să ne gândim: “Nu mai am bani, iubita mea mă înşeală, n-am primit scrisorile pe care le aşteptam...” trebuie, din contră, să ne străduim să avem o gândire pozitivă. În fiecare dimineaţă, trezindu-se, un adevărat discipol gândeşte aşa: “Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îţi mulţumesc că m-am trezit în viaţă, sănătos, putând să respir, să merg, să cânt, să privesc, să aud... pentru că acestea sunt comori inestimabile.” Trebuie să ne sculăm bucuroşi, mulţumind Domnului. Dacă oamenii îmbătrânesc atât de repede, este din cauză că nu ştiu cum să cheme în fiecare zi bucuria.
Plexul solar e un centru extrem de important şi trebuie să evităm tot ceea ce ar putea să îl contracte, pentru că el întreţine mai departe contracţia vaselor de sânge şi diferitelor canale ale organismului. Şi când sângele sau celelalte lichide circulă prost, se formează depozite care, cu timpul, sfârşesc prin a provoca tot soiul de probleme. Ceea ce perturbă mai mult plexul solar sunt manifestările dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasională. Şi cum plexul solar e un rezervor de forţe, consecinţa acestor dizarmonii e o demagnetizare totală. Când simţiţi un frison sau un şoc, imediat veţi fi golit de forţe, picioarele nu vă mai susţin, mâinile vă tremură, capul vă este vid. Aceasta semnifică că plexul vostru solar şi-a epuizat forţele sale.
Plexul solar poate să se golească, dar poate să se şi umple, este chiar ceea ce discipolul trebuie să înveţe: cum să-şi umple plexul solar. Vă voi da câteva metode.

Fiecare arbore e un rezervor de forţe născute din soare şi pământ, şi putem sorbi aceste forţe. Alegeţi un arbore mare, aşezaţi-vă cu spatele la el puneţi mâna stângă la spate, cu palma pe trunchiul arborelui; în acelaşi timp puneţi palma mâinii dreapte pe plexul solar. Concentraţi-vă asupra arborelui cerându-i să vă dea o parte din energiile sale: le veţi primi prin palma stângă şi le veţi ceda prin palma dreaptă în plexul vostru solar. E un fel de transfuzie de energie.
Puteţi să vă reînprospătaţi plexul solar ascultând curgerea unui izvor, unei cascade sau unei fântâni. Acestea sunt metode în aparenţă nesemnificative, dar care dau mari rezultate. Apa care curge influenţează plexul solar care primeşte astfel viaţă şi este astfel mai apt să alunge materialele nocive. Privim adesea apa care curge, dar inconştient, nu ne dăm seama despre lucrarea ce o putem face graţie ei pentru a evolua spiritual. Şi dealtfel, ce ştim despre folosirea tuturor elementelor pe care ni le dă natura?...
Dacă sunteţi acasă, puteţi să vă întindeţi pe un pat, plasaţi-vă ambele mâini pe plexul solar şi imaginaţi-vă că sorbiţi energiile întregului cosmos.
Puteţi, de asemenea, să vă băgaţi mâinile în apă, sau şi mai bine, picioarele, e metoda cea mai puternică. De câte ori vă simţiţi demagnetizaţi, tulburaţi, sau contractaţi, pregătiţi apă caldă, băgaţi-vă picioarele conştient în ea şi începeţi să le spălaţi cu multă atenţie. Veţi acţiona astfel şi asupra plexului solar, dându-i forţe, şi starea voastră de conştiinţă se va schimba imediat. Dacă într-o zi, acasă, nu puteţi medita, faceţi o baie picioarelor şi veţi vedea că puteţi să vă concentraţi mai bine.
Există metode pentru a intra în comunicare cu plexul solar şi a-i cere de a da ordine pentru a remedia anumite deficienţe. E o întreagă ştiinţă pe care o vom studia în viitor. Pentru moment nu este chiar posibil de a intra în comunicare cu plexul solar; el îşi trăieşte viaţa sa independent şi omul nu poate decât să acţioneze indirect asupra lui, aşteptând o zi când va putea acţiona direct. Şi cum să îl influenţăm indirect? Străduindu-ne să trăim o viaţă pură, cu bun simţ, luminoasă. Această viaţă acţionează asupra plexului solar, îl deblochează, îl eliberează de anumite oprelişti, şi când e eliberat, el remediază repede totul, pentru că e foarte puternic.
Se povesteşte despre oameni care au aerul extenuat, sunt zdrobiţi, sunt copleşiţi. Ei sunt în această stare pentru că nu ştiu să lucreze cu plexul solar, aceasta se vede pe faţa lor, care nu are nici o lumină. O faţă ştearsă, obscură, arată că plexul solar nu funcţionează corect. De aceea, încercaţi voi, cel puţin, să utilizaţi metodele ce vi le-am dat pentru a lucra cu plexul solar, dacă nu, veţi sta ani de zile, fără să simţiţi că el este acolo, trezit, viglent, şi vă dilată. Totul va rămâne în creier şi nu veţi obţine nici un rezultat nici privind soarele, nici în meditaţie, nici făcând exerciţii, cât timp plexul solar nu se va manifesta pentru voi arătând că conştiinţa voastră a coborât în fine în măruntaie. Pot să vă vorbesc de această senzaţie, dar la ce ar servi? Nu aţi înţelege, pentru că pentru a înţelege, trebuie să fi făcut această experienţă. Numai prin intelect nu vă puteţi face o idee. E ca şi cum aţi explica durerea de dinţi unuia pe care nu l-au durut dinţii, sau cum aţi vorbi de dragoste cuiva care n-a fost niciodată îndrăgostit. Nu puteţi înţelege până n-aţi trecut prin aceasta. Chiar dacă v-aş explica, nu aţi înţelege. Trebuie să lucraţi, să vă schimbaţi viaţa, să trăiţi o viaţă armonioasă; numai aşa se ajunge la momentul declanşării centrilor subtili în noi-înşine, pentru că legea acestor centri este armonia.
Din păcate, se întâmplă rar ca ceea ce trăieşte şi simte omul să rămână în acord cu armonia care domneşte în univers. Şi e grav, pentru că opunându-se legilor, forţelor, curenţilor cosmici, el se izolează, de rupe de univers, se înconjură de bariere impenetrabile; atunci forţele benefice care vin din cosmos să dea viaţă tuturor creaturilor, nu pot intra în el pentru a elimina impurităţile şi a restabili ordinea, şi îl pun în pericol. Da, boala este, foarte simplu, o dezordine care se instalează în om când el rupe legătura cu cosmosul şi nu mai întreţine cu el schimburi corecte.
Omul este obligat, pentru a trăi, să facă fără încetare schimburi cu cosmosul: a mânca. a bea, a respira, a absorbi lumina şi căldura soarelui, a absorbi radiaţiile cosmice... Nu poate supravieţui nici un minut, dacă aceste schimburi sunt întrerupte, dar e chiar inconştient dacă nu vede că viaţa depinde de aceste schimbări; el îşi petrece timpul tăindu-şi legăturile cu universul, împiedicând energiile să circule în el, strică armonia care există natural între el şi cosmos. Şi totuşi, numai această armonie îi permite să trăiască intens, să înflorească, să creeze.
De aceea voi trebuie să vă obişnuiţi, în fiecare zi, să consacraţi câteva minute pentru a restabili în voi această armonie cu cosmosul şi să încercaţi să vibraţi în acord cu toate fiinţele creaţiei spunând: “Vreau să fiu în acord cu voi, vă iubesc, vă iubesc, fiţi binecuvântate”... Acest exerciţiu restabileşte circulaţia energiilor. Se întâmplă chiar celor mai mari înţelepţi, celor mari mari sfinţi să cunoască momente de frământare, agitaţie, dar ei sunt conştienţi, simt de îndată că vibraţiile lor s-au schimbat şi restabilesc imediat armonia. În timp ce majoritatea oamenilor rămân zile, săptămâni, ani în dezordine, şi sfârşesc prin a fi complet nimiciţi.

Trebuie, o dată pentru totdeauna, să vă decideţi să înţelegeţi legile naturii, să învăţaţi cum este construit omul şi care trebuie să fie raportul dintre el şi legile naturii. Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la armonie, să vă puneţi în armonie cu universul întreg. Evident, nu o să reuşiţi imediat, dar perseverând, veţi simţi într-o zi că, de la picioare până la cap, totul din voi intră în comunicaţie şi vibrează la unison cu viaţa cosmică...
Copilul în burta mamei e legat de ea prin cordonul ombilical situat în regiunea plexului solar; prin acest cordon ea îl hrăneşte. În momentul naşterii, această legătură se rupe, de aceea putem spune că naşterea nu e altceva decât trecerea dintr-o stare de dependenţă într-o altă stare, de independenţă, de libertate. Dar în realitate, omul nu e complet independent, plexul său solar e legat cu un alt cordon ombilical, un cordon eteric, de Mama Natură, care îl poartă, îl susţine şi îl hrăneşte. De aceea există în Orient anumite învăţături care prevăd concentrarea asupra buricului. Bineînţeles, occidentali care văd totul din exterior îşi bat joc de aceste practici, pe care le găsesc ridicole, dar pe nedrept. Cei care se concentrează asupra buricului, legându-se astfel de cosmos, gândindu-se că sunt încă dependenţi de Mama Natură, trebuie să cureţe acest canal prin care ea le trimite elementele cele mai preţioase de care au nevoie, să se afle în plenitudine.
În măsura în care ei păstrează încă această legătură cu natura, putem spune că aproape toţi oamenii nu s-au născut încă: nu au încă tăiat cordonul ombilical. Pentru a se naşte, ei trebuie să iasă din pântecele naturii unde sunt pe cale de a dormi... sau de a se zbate! Omul se naşte prima dată când e adus pe lume de mama sa fizică, dar naşterea sa adevărată, pe care o numim în Iniţiere a doua naştere, nu se poate produce până nu se ajunge la ruperea legăturilor sale cu “natura natură”, cum spun filozofii, pentru a intra în natura divină. Numai atunci e cu adevărat conştient, luminat, iluminat.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

CENTRII ŞI CORPURI SUBTILE
aura, plexul solar, centrul Hara, chakrele

Niciun comentariu: