Inaugurez o noua categorie. Romania mea stringe frumusetea tarii intr-un manunchi de scrieri sau fotografii.
Este argumentarea sacralizarii acestui spatiu pe care il purtam cu noi, pe masura gindurilor si faptelor noastre.
Asa sa fie!
Se coboara noaptea peste dealurile astea ale Moldovei romanesti. Nopti de toamna timpurie, cind miroase a fum fara sa fie foc, a jilav, fara sa fie umed. Iubesc starile naturii inafara anotimpurilor. Taranii de prin partile astea traiesc pentru anotimpuri, incercind sa faca din traiul lor zilnic ofranda zilnica adusa soarelui calin de primavara, arsitei de iulie, brumei de octombrie si gerului de ianuarie.
Nu ai sa vezi nicaieri tribut mai mare si invocatie mai puternica adusa naturii ca la tara, in mediul rural. Esti parca rupt de lume, de civilizatie. Aici cresti odata cu natura si mori atunci cind si lemnul copacilor putrezeste.
Nu ai nici o sansa sa stai mai mult decit casa sau tarcul ridicate de mina ta la vremea tineretii, cind tuleiele abia au iesit din barba, dar nevasta te astepta deja acasa si burta ei urma sa iti aduca in curind cel putin primul copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu